2014

Am decis să îmi încep lista cu rezoluții cât mai devreme posibil anul ăsta că să fiu sigură că nu ratez nimic, așa că am început la sfârșitul lui noiembrie și voi tot adăuga până la 31 decembrie. Nu cred că o să realizez tot ce îmi propun și o să mă simt neîmplinită la finalul anului, dar prefer să mă mint singură.

Echilibru

Totul începe să intre într-un ritm continuu. Nimic nu mai e haotic.

Luni la ora de religie am vorbit despre desfrânare pentru că aparent e „un subiect important care trebuie abordat mai în detaliu”. Tot ce am înțeles din lecția aia e că biserica nu cenzurează pe nimeni și pe nimic, dar că ar fi bine să nu ne facem un piercing sau un tatuaj și să susținem homosexualitatea deoarece e o problemă.

Uneori simt nevoia să scriu despre lucruri mărețe; despre lucruri, în general. Îmi tremură degetele, mi se înfierbântă urechile și simt o presiune în dinți pentru că simt nevoia să vorbesc. Simt nevoia să vorbesc chiar dacă știu că tot ce o să-mi iasă din gură sunt idei stupide și gânduri necontrolate.

Nu m-am gândit până acum să scriu despre asta pentru că am zis că nu mă interesează atât de mult subiectul și că probabil e ceva trecător. Dar acum nu sunt sigură că mai cred aceleași lucruri, așa că am decis să o înțeleg pe Miley Cyrus.

Decizii

Recunosc că sunt o idioată şi că majoritatea lucrurilor pe care le fac sunt stupide. Uneori iau şi decizii tâmpite.

Flori pentru Algernon

Momentan citesc Flori pentru Algernon. E o carte despre un tip de 32 de ani, Charlie Gordon, care s-a născut cu fenilcetonurie dar, în urma unor teste, este operat pe creier şi IQ-ul lui ar trebui să treacă de 150. Între timp se împrieteneşte cu Algernon, şoarecele cobai care a trecut prin aceeaşi operaţie înainte de începutul cărţii.

Iulie a trecut şi eu nu am postat nimic. Ca scuză o să spun că am fost extrem de ocupată: o săptămână am fost la bunici, o săptămână am fost în vacanţă, o săptămână am stat pe acasa şi câteva zile m-am dus din nou la bunici ca să mă pregătesc pentru Franţa. Ideea e că abia am avut timp să fac ceva în afară de împachetat, reîmpachetat, mutat dintr-o parte în alta şi citit.

The Fault in Our Stars

Urăsc cartea asta.

Vacanță

Hei. Nu am mai scris de ceva timp, dar am fost relativ ocupată. Am dat teste și teze, am jucat sims 3, am citit vreo două cărți, am făcut proiecte și mi-am reparat medii (poate da, poate nu).

Eurovision 2013

Acum vreo doi ani a trebuit să îi fac lui Mads un review de la Eurovision pentru că ea avea nu știu ce concurs a doua zi și știu că m-am distrat enorm. De aceea am decis să fac unul și anul ăsta.

Lașă

Aș vrea să pot să scriu tot ce simt. Aș vrea să pot să-i las pe alții să știe ce simt. Aș vrea să-i fac pe unii să nu se simtă singuri.

Dar nu pot.

Școala ideală

*nu am mai terminat compunerea

Mâine la română vom avea un fel de writing competition și nu știu dacă asta mă bucură.

Modele

Azi la religie am vorbit despre modele și proful ne-a întrebat pe fiecare care ne sunt modelele noastre. Mai toți din clasă au avut răspunsuri generice precum părinții iar alții erau total nepregătiți și nu aveau un răspuns anume. În carte scria că modelele noastre de viață trebuie să fie un exemplu religios foarte bun sau că ar trebui să aibă o conexiune spirituală foarte strânsă cu biserica sau ceva de genul. Mie asta mi se pare o porcărie. Nu înțeleg de ce trebuie să fi o persoană religioasă sau să ai o „conexiune spirituală” pentru a fi modelul cuiva.

Am zis că semestrul ăsta o să-mi măresc mediile. Am avut o inițiativă bună și o atitudine pozitivă, ceea ce e bine.

Aş dori să pot scrie despre toate lucrurile care îmi trec prin cap dar realizez că nu pot; asta mă întristează oarecum. Am atât de multe chestii despre care vreau să vorbesc dar îmi e teamă ca nu voi fii luată în serios. Am fost mereu clown-ul grupului care spunea mai multe porcării decât un oarecare, aşa că le dau dreptate oarecum.

Mi-am promis că voi deveni un om mai bun, că voi lua note mai mari la şcoală şi alte porcării. În schimb, devin din ce în ce mai morocănoasă şi mai pesimistă; în legătură cu notele, am cam dat-o în bară la testul de la chimie (încă nu mi l-a adus, dar nu am nevoie de o confirmare).

Poate că SN nu e de mine. Poate nici medicina nu e de mine. Poate că toate speranţele şi toate dorinţele pe care şi le-a pus familia în mine nu se vor îndeplini vreodată. Îmi pare rău pentru asta.

Sfârșitul lumii

Dacă mâine ar fi sfârșitul lumii și aș putea să salvez o singură persoană, pe cine aș alege? Nu cred că mi-am pus vreodată întrebarea asta și dacă mi-am pus-o, nu cred că am luat-o în serios și aș fi dat un răspuns generic precum unul din părinți sau cel mai bun prieten doar pentru că e o dorință egoistă sau doar pentru că țin la ei.

Vreau

Vreau să locuiesc într-un oraș mare unde sunt tot felul de trupe locale și tot felul de concerte. Vreau să găsesc o trupă care să mă impresioneze atât de tare încât să cred că vor da lovitura vreodată. Vreau să știu greutățile prin care trec și sacrificiile pe care la fac. Vreau să le fiu alături. Vreau să le arăt că cineva crede în ei.

Vreau toate astea pentru că te simți oarecum sui-generis* când știi că ai fost acolo când s-a creeat ceva frumos, ceva diferit, iar asta te face fericit.

* Sper că am folosit expresia cum trebuie.

Nu s-a întâmplat nimic interesant săptămâna asta. Poate doar că mi s-a stricat telefonul iar acum e în service, doar asta. N-am prea făcut nimic productiv, doar un pic de mate și m-am uitat prin caiete. Vacanța asta a fost atât de bine primită; nu cred că m-am bucurat vreodată atât de mult de stat în pat și de frecat menta ca acum.

2013

Nu promit nimic pentru anul care vine deoarece am observat că nu mă țin de promisiunile insignifiante, așa că mă abțin.