Dar cum poţi să iei o decizie gândindu-te la consecinţe? Cum iei o decizie fără să te gandeşti la consecinţe? În ambele situaţii ieşi prost. Şi e groaznic când vrei să faci ceva şi ai presiunea asta asupra ta şi simţi că nu poţi să respiri, simţi că totul se vaporizează şi că rămâi de unul singur într-un loc pustiu.
Orice decizie e regretată la un moment dat, indiferent dacă realizăm asta sau nu. Putem să ne minţim totuşi şi să spunem că am avut un motiv. Dar oare a fost motivul destul de bun? Oare merită să suferim din cauza unei decizii proaste? Merită să continuăm să trăim cu regret în noi pentru că am ales greşit? Merită să ne imaginăm un alt final? Ce se întâmplă dacă acel final e şi mai oribil şi tânjim după el degeaba? În astfel de momente îmi doresc ca totul să se dărâme peste mine, să simt ceva pe piele, să ştiu ca nu sunt izolată de restul.
Sincer, tot ce vreau e să plutesc încontinuu şi să privesc o mie de răsărituri şi alte o mie de apusuri şi să mă uit la stele după aia; să ştiu că nu am responsabilităţi de împlinit sau hotărâri de luat, măcar pentru puţin; să mă simt excepţional doar câteva minute.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
hei hei m-am făcut super rea yolo