Modele

Azi la religie am vorbit despre modele și proful ne-a întrebat pe fiecare care ne sunt modelele noastre. Mai toți din clasă au avut răspunsuri generice precum părinții iar alții erau total nepregătiți și nu aveau un răspuns anume. În carte scria că modelele noastre de viață trebuie să fie un exemplu religios foarte bun sau că ar trebui să aibă o conexiune spirituală foarte strânsă cu biserica sau ceva de genul. Mie asta mi se pare o porcărie. Nu înțeleg de ce trebuie să fi o persoană religioasă sau să ai o „conexiune spirituală” pentru a fi modelul cuiva.

Nu trebuie să luăm decizii având un număr limitat de opțiuni și nu cred că-mi va spune cineva despre asta în școală. Vreau să învăț lucruri utile, gen cum să scriu un cec sau cum mă comport în anumite situații. Știu că e povestea cu „cultură generală” dar nu cred că a devenit cineva mai fericit dacă a știut povestea de viață al nu știu cărui curent din Atlantic. Înțeleg că unii sunt pasionați de chestii din astea și mă bucur pentru ei.

Revenind la subiect, nu cred că ar trebui să spun că părinții îmi sunt modelul meu de viață atâta timp cât nu sunt sinceră. Nu ar trebui să am o părere ordinară despre un anumit subiect doar pentru că restul spun asta. Vreau să existe un curs care să ne arate că e okay să ai și alte păreri și că e okay să le împărtășești cu ceilalți. Poate există și eu nu am auzit de el, nu știu.

Proful de religie e foarte realist în unele subiecte și nu ne bagă pe gât biblia și tot felul de rugăciuni. E pentru prima oară când mă încântă ora de religie. Mă bucur că încearcă să facă ora plăcută și că ne ascultă părerile și că îl interesează, mai mult sau mai puțin, despre ceea ce spunem noi.

Oricum, până să vină rândul meu, mă gândeam dacă să fiu sinceră sau nu, dar mi-am dat seama după vreo două secunde că nu am niciun motiv să mint și am zis că Mark Hoppus, basistul din blink-182. Nu i-am spus numele pentru că nu îmi închipuiam să fi auzit cineva de trupă.

L-am ales pe el în loc de evident pentru că e ceea ce aspir să fiu. Aș vrea să știu că am ajutat pe cineva sau că i-am inspirat într-un anume fel. Vreau să dau ce-i mai bun din mine și nu vreau să o fac neapărat pentru mine, ci pentru generații întregi. Vreau să știu că am schimbat ceva în bine, dar nu știu dacă sunt în stare să fac asta.