Nu m-am gândit până acum să scriu despre asta pentru că am zis că nu mă interesează atât de mult subiectul și că probabil e ceva trecător. Dar acum nu sunt sigură că mai cred aceleași lucruri, așa că am decis să o înțeleg pe Miley Cyrus.

În ultimele luni am fost obișnuită cu imaginea libertină pe care a avut-o. Trecusem de mult de faza cu Hannah Montana și eram de acord că trebuia să treacă și ea peste asta și că o să se schimbe. M-am gândit că de acum înainte o să avem o Miley Cyrus foarte independentă care face ce vrea fără să se gândească la consecințe. Eram destul de okay cu asta.

Ceea ce m-a șocat a fost Wrecking Ball. Atitudinea pe care o are e atât de diferită de cea din We Can't Stop, iar asta mă face să cred că sunt două Miley: una care își face de cap și una care suferă pe urmă. M-a șocat atât de tare încât nici nu mai știu ce să cred. Vulnerabilitatea asta e atât de subită și de nelalocul ei. Faptul că videoclipul a apărut după despărțire e atât de subit și de nelalocul lui.

Nu știu cine e responsabil pentru imaginea asta atât de diferită și nici nu știu dacă a făcut un lucru bun sau nu cu asta. Poate au fost comentariile noastre dure adresate ei dupa VMA 2013 sau ipocrizia de care am dat dovadă după ce am încurajat-o să se schimbe și acum că a facut-o, am respins-o. Poate o fi chiar despărțirea de care am menționat mai înainte. Poate e teatru.

Dar m-am hotărât să o înțeleg de acum înainte și să accept tot ce face pentru că schimbarea e, într-un fel sau altul, bună. Desigur, poate o să-mi sară în ochi câte o declarație dată de ea, dar nu mai vreau să o judec. Nu mai vreau să o judec pentru că nu sunt persoana potrivită pentru așa ceva: nu îi știu adevăratele motive, pot doar să presupun. Nu cunosc povestea din spatele oricărui lucru făcut de ea așa că nu am niciun drept să spun ce e greșit și ce nu. Cred, totuși, că toată lumea ar trebui să înțeleagă asta pentru că orice lucru rău adresat cuiva doare, mai mult sau mai puțin și, în cazul lui Miley, devine prea mult în unele situații.