Aş dori să pot scrie despre toate lucrurile care îmi trec prin cap dar realizez că nu pot; asta mă întristează oarecum. Am atât de multe chestii despre care vreau să vorbesc dar îmi e teamă ca nu voi fii luată în serios. Am fost mereu clown-ul grupului care spunea mai multe porcării decât un oarecare, aşa că le dau dreptate oarecum.

Mi-am promis că voi deveni un om mai bun, că voi lua note mai mari la şcoală şi alte porcării. În schimb, devin din ce în ce mai morocănoasă şi mai pesimistă; în legătură cu notele, am cam dat-o în bară la testul de la chimie (încă nu mi l-a adus, dar nu am nevoie de o confirmare).

Poate că SN nu e de mine. Poate nici medicina nu e de mine. Poate că toate speranţele şi toate dorinţele pe care şi le-a pus familia în mine nu se vor îndeplini vreodată. Îmi pare rău pentru asta.