Lucrurile devin din ce în ce mai complicate și mai lipsite de sens. Simt că tot ce încerc să fac se prăbușeste și se sfărâmă și ajunge nimic. Simt că tot ce iubesc pleacă pentru totdeauna și că tot ce apreciez dispare din fața mea cât mai încet posibil ca să pot să conștientizez asta și ca să doară cât mai tare posibil.

A murit Zuza şi am crezut că după două săptămâni o să încep să mă obişnuiesc cu ideea dar e din ce în ce mai greu pentru că devine real.

Cred că, cu cât cresc și încerc să înțeleg ce se întâmplă în jurul meu, devin din ce în ce mai nervoasă și mai confuză pentru că se întâmplă atâtea lucruri stupide care nu au niciun sens. Am ajuns la concluzia că dacă ceva nu te afectează, atunci de ce să comentezi ca un idiot și să rănești sentimentele unei persoane pentru că fac ceva ce îi face fericiți? De exemplu, mi se pare inutil să mănânci pâine neagră doar pentru că are cu 5 calorii mai puține decât pâinea albă, dar asta nu îmi dă dreptul să forțez pe cineva să mănânce pâine albă doar pentru că asta e preferința mea.

Aseară nu puteam să dorm așa că am început să mă uit pe tavan și să mă gândesc la o parte din deciziile pe care le-am luat și de felul în care am acționat în anumite situații. Și, ca deobicei, am ajuns la concluzia că sunt o scorpie groaznică și că nu merit compasiunea nimănui.

Mi-a luat aproape o luna ca să pot să-mi pun gândurile la locul lor. Mi-a fost dor sa scriu.

Blackfish

M-am uitat în seara asta la Blackfish. E un documentar despre orcile de la Sea World și despre accidentele care au avut loc la mai multe parcuri acvatice și despre felul în care sunt tratate animalele și decalajul dintre informațiile date publicului și cele reale.

2014 a avut un început destul de bun, iar apoi lucrurile au început să se îmbunătățească odată cu trecerea timpului. Mi-aș dori să mi se întoarcă totuși muza interioară, de la o vreme nu am mai scris nimic, nu mai am idei și când îmi spun că o să reușesc să fac ceva, las pagina deschisă câteva ore și îmi găsesc altă ocupație.

Școala a fost destul de ok lunile astea, în sensul că nu simt nevoia să mă arunc de pe pod când mă gândesc la asta, poate doar să-mi dau foc la păr din când în când, dar nimic grav.

Mi-am ocupat timpul liber cu lucruri care par un pic mai productive decât să stau pe internet toată ziua și m-am uitat la niște filme, m-am apucat de niște seriale pe care vroiam să le văd de ceva vreme, merg la pregătiri, îmi fac temele.

Totul merge destul de bine, deci sper ca anul ăsta să fie unul dintre cei mai buni și că o să pot să repar ce am greșit anul trecut.

2014

Am decis să îmi încep lista cu rezoluții cât mai devreme posibil anul ăsta că să fiu sigură că nu ratez nimic, așa că am început la sfârșitul lui noiembrie și voi tot adăuga până la 31 decembrie. Nu cred că o să realizez tot ce îmi propun și o să mă simt neîmplinită la finalul anului, dar prefer să mă mint singură.

Echilibru

Totul începe să intre într-un ritm continuu. Nimic nu mai e haotic.

Luni la ora de religie am vorbit despre desfrânare pentru că aparent e „un subiect important care trebuie abordat mai în detaliu”. Tot ce am înțeles din lecția aia e că biserica nu cenzurează pe nimeni și pe nimic, dar că ar fi bine să nu ne facem un piercing sau un tatuaj și să susținem homosexualitatea deoarece e o problemă.