A murit Zuza şi am crezut că după două săptămâni o să încep să mă obişnuiesc cu ideea dar e din ce în ce mai greu pentru că devine real.

N-am crezut că o să spun vreodată că apartamentul pare gol. N-am crezut că a ocupat un loc atât de mare dar Zuza a fost aici de la început aşa că nu ştiu la ce aşteptam.

Aştept să latre când bat la uşă; o aud alergând pe hol când vin de la magazin; când mă trezesc dimineața, mă pregătesc să iau lesa şi apoi îmi dau seama că nu am pe cine să scot afară; când mă aşez jos, nu mai vine nimeni să o mângâi; nu mai am păr pe haine.

M-am plâns încontinuu ca trebuie să merg prin tufişuri după ea sau că hainele mele încă nu sunt curate după două spălări sau că miroase a Cheetos sau că nu pot să mănânc pentru că se uită la mine ;i trebuie să îi împart ce am în farfurie.

Am avut dragoste enormă pentru Zuza şi acum că a plecat, rămân cu ea pentru că nu mai e nimeni ca ea.