Cred că, cu cât cresc și încerc să înțeleg ce se întâmplă în jurul meu, devin din ce în ce mai nervoasă și mai confuză pentru că se întâmplă atâtea lucruri stupide care nu au niciun sens. Am ajuns la concluzia că dacă ceva nu te afectează, atunci de ce să comentezi ca un idiot și să rănești sentimentele unei persoane pentru că fac ceva ce îi face fericiți? De exemplu, mi se pare inutil să mănânci pâine neagră doar pentru că are cu 5 calorii mai puține decât pâinea albă, dar asta nu îmi dă dreptul să forțez pe cineva să mănânce pâine albă doar pentru că asta e preferința mea.

Nu cred că pot să spun exact de câte ori m-am enervat pentru că cineva nu a putut să tacă din gură doar pentru că două persoane care sunt într-o relație sunt și de același sex. Mereu sunt confuză pentru că, sincer vorbind, nu înțeleg cum asta ar putea afecta pe oricine altcineva în afară de cei care sunt în acea relație. Toate porcăriile legate de tradiție și normalitate mi se par cele mai tâmpite scuze pe care cineva a putut să le creeze ca să-și argumenteze punctul de vedere. Tradiția se schimbă o dată la câteva generații, iar normalitatea e, de multe ori, înțeleasă greșit și atribuită unor lucruri care nu au niciun sens.

De fiecare dată când încerc să îmi spun propria mea părere, sunt înțeleasă greșit pentru că de ce ai fi de acord cu ceva care e complet diferit de ce sunt? Poate furia din mine vine de la faptul că nu sunt sigură de ceea ce sunt. Chiar dacă asta nu ar fi o problemă, nu cred că ar trebui ca cineva să mă oprească atunci când susțin o comunitate care tot ce dorește e drepturi de care restul nu se bucură destul (adică căsătorie, siguranță, acceptare, înțelegere, iubire etc).

Nu vreau să fiu înțeleasă greșit deoarece când spun asta nu mă refer la o singură comunitate sau minoritate, sau oricum vor ei să se numească. Mă refer la toate persoanele care au trebuit să ascundă cine sunt și ce sunt doar pentru că o adunătură de oameni de vârstă mijlocie își bagă nasul unde nu le fierbe oala și pe deasupra, forțează opiniile lor asupra intelectului tânăr, fără ca el să știe toate detaliile; mă refer la persoanele (♀) care au trebuit să-și coboare nivelul de emancipare deoarece alte persoane (♂) și-au simțit puterea amenințată și nu numai.

Poate furia din mine vine de la faptul că tot ce sunt și tot ce am crezut până acum a fost respins sau judecat sau categorizat după anumite standarde care nu mai au nicio legătură cu societatea de acum și care nu ar fi trebuit să aibă vreodată legătură cu orice societate. Lumea mereu vorbește de Holocaust sau alte chestii de genul ăsta, dar nimeni nu vorbește destul despre cât e de greu să fii de genul feminin și să ai o opinie.

M-am săturat ca cineva să creadă că sunt delicată, fragilă, credulă și ușor de manipulat doar pentru că sunt fată. Băieții sunt crescuți să creadă că sunt superiori, că ei trebuie să protejeze și să întrețină și să controleze tot ce nu e băiat, că ei au dreptul să clădească imperii și să le conducă. Dar cel mai tare cred că m-am săturat de faptul că bărbații încearcă atât de tare să creeze o armată de fete/femei atât de naive și de dornice să mulțumească orice dorință scârboasă doar ca ei să ajungă la nivelul de dominanță supremă, încât cei lipsiți de putere au ajuns să se revolte pentru ceva ce a fost dat pentru toată lumea, nu doar pentru o singură categorie de oameni. (pls învățați definiția feminismului pentru că, surprinzător, e mult mai ușor să îți dai cu părerea asupra unei definiții a unui cuvânt decât să o cauți)

Probabil nimic din ce încerc să rezolv nu o să fie rezolvat vreodată, dar să fiu a naibii dacă o să mă opresc din cauza asta.