Școala ideală

*nu am mai terminat compunerea

Mâine la română vom avea un fel de writing competition și nu știu dacă asta mă bucură.

Modele

Azi la religie am vorbit despre modele și proful ne-a întrebat pe fiecare care ne sunt modelele noastre. Mai toți din clasă au avut răspunsuri generice precum părinții iar alții erau total nepregătiți și nu aveau un răspuns anume. În carte scria că modelele noastre de viață trebuie să fie un exemplu religios foarte bun sau că ar trebui să aibă o conexiune spirituală foarte strânsă cu biserica sau ceva de genul. Mie asta mi se pare o porcărie. Nu înțeleg de ce trebuie să fi o persoană religioasă sau să ai o „conexiune spirituală” pentru a fi modelul cuiva.

Am zis că semestrul ăsta o să-mi măresc mediile. Am avut o inițiativă bună și o atitudine pozitivă, ceea ce e bine.

Aş dori să pot scrie despre toate lucrurile care îmi trec prin cap dar realizez că nu pot; asta mă întristează oarecum. Am atât de multe chestii despre care vreau să vorbesc dar îmi e teamă ca nu voi fii luată în serios. Am fost mereu clown-ul grupului care spunea mai multe porcării decât un oarecare, aşa că le dau dreptate oarecum.

Mi-am promis că voi deveni un om mai bun, că voi lua note mai mari la şcoală şi alte porcării. În schimb, devin din ce în ce mai morocănoasă şi mai pesimistă; în legătură cu notele, am cam dat-o în bară la testul de la chimie (încă nu mi l-a adus, dar nu am nevoie de o confirmare).

Poate că SN nu e de mine. Poate nici medicina nu e de mine. Poate că toate speranţele şi toate dorinţele pe care şi le-a pus familia în mine nu se vor îndeplini vreodată. Îmi pare rău pentru asta.

Sfârșitul lumii

Dacă mâine ar fi sfârșitul lumii și aș putea să salvez o singură persoană, pe cine aș alege? Nu cred că mi-am pus vreodată întrebarea asta și dacă mi-am pus-o, nu cred că am luat-o în serios și aș fi dat un răspuns generic precum unul din părinți sau cel mai bun prieten doar pentru că e o dorință egoistă sau doar pentru că țin la ei.

Vreau

Vreau să locuiesc într-un oraș mare unde sunt tot felul de trupe locale și tot felul de concerte. Vreau să găsesc o trupă care să mă impresioneze atât de tare încât să cred că vor da lovitura vreodată. Vreau să știu greutățile prin care trec și sacrificiile pe care la fac. Vreau să le fiu alături. Vreau să le arăt că cineva crede în ei.

Vreau toate astea pentru că te simți oarecum sui-generis* când știi că ai fost acolo când s-a creeat ceva frumos, ceva diferit, iar asta te face fericit.

* Sper că am folosit expresia cum trebuie.

Nu s-a întâmplat nimic interesant săptămâna asta. Poate doar că mi s-a stricat telefonul iar acum e în service, doar asta. N-am prea făcut nimic productiv, doar un pic de mate și m-am uitat prin caiete. Vacanța asta a fost atât de bine primită; nu cred că m-am bucurat vreodată atât de mult de stat în pat și de frecat menta ca acum.

2013

Nu promit nimic pentru anul care vine deoarece am observat că nu mă țin de promisiunile insignifiante, așa că mă abțin.

Ploaie

Ploaia e sublimă. Ploaia e mai sublimă decât liniștea deoarece liniștea e uneori apăsătoare, sufocantă. Ploaia e tot ca un fel de liniște numai că are un fel de siguranță și confort în ea; continuitate.