Azi a fost o zi atât de tare. Ne-am trezit în Liverpool (unde totul e bine și frumos). Eu eram super extra fucking pissed off pentru că în urmă cu o zi o auzisem pe ghidă spunând că nu avem timp de Liverpool și îmi venea să o împușc și pe ea, și pe cel care a făcut programul. Și așa vroiam să o împușc pe nu știu ce doctoriță care a fost căscată și și-a lăsat poșeta nu știu unde și i-a furat-o, iar din cauza ei nu am mai vizitat Bristol.
În fine, trebuie să-l citez pe tata când spun că e mișto în Anglia și că mă simt ca Alice în Țara Minunilor.
Ne-am urcat în autocar și ne-am îndreptat spre feribot, cu care am navigat pe cum s-a mai fi chemat marea dintre Irlanda și Marea Britanie. Pe drum am fost la The Shop și mi-am parfumat mâna; am ajuns să am o parte bună și o parte rea; partea bună avea Marc Jacobs cu Lola, Dior cu Miss Dior Cherie și încă unul al cărui nume l-am uitat; partea rea conținea majoritatea parfumurilor Chanel, inclusiv Coco și No.5, amândouă dezamăgindu-mă cu mirosul lor.
Marea se cheamă Marea Irlandei.
Apoi mi-am luat ciocolată caldă cu care mi-am fript limba, după care m-am dus pe rând pe ambele punți. Pe puntea din față am dat de un copil de vreo 5 ani care semăna leit cu Jack Wilshere, și trebuie să recunosc că m-am uitat la el continuu ca un pedofil, dar era mult prea drăguț.
După ce am ajuns în Dublin, am mers să explorăm, dar ne-a prins ploaia și am lăsat-o baltă. O luăm de la capăt mâine, împreună cu ghidul local.
Iar acum seara am fost într-un pub irlandez numit Arlington. Ne-am comandat de mâncare iar eu am mâncat șuncă irlandeză Hock și țerină (orice ar fi aia) de pătrunjel, piept de pui suprem și cartofi noi copți, iar ca desert cremă dublă de ciocolată și baileys servită cu frișcă proaspătă.
Aperitivul l-am mâncat din două guri, pentru că mi-au pus o lingură de șuncă irlandeză Hock care era de fapt un fel de cremă, apoi aveam o felie mică de pâine semi-prajită, cu trei boabe de mazăre, o linguriță de țerină de pătrunjel și o grămadă de frunze de ce mai erau alea de parcă eram iepuri.
La felul principal mi-au trântit ăia doi piepți de pui uriași și cartofi copți de-mi ieșeau pe gât.
Dar desertul a fost cel mai bun: o felie mică-medie de nu știu ce prăjitură delicioasă.
Am avut muzică, după care am avut dans irlandez. Trupa a fost foarte bună, iar la sfârșit ne-a făcut și dedicație, deși ne-a asociat cu Bucureștiul.
Dar partea cu dansul irlandez a fost cireașa de pe tort. Cam pe la mijloc au zis că au nevoie de cineva din audiență așa că au ales trei tipe din față, dar au zis că mai au nevoie de cineva și țuști, ridic mâna și urc pe scenă. Ceea ce m-a șocat e că eu nu dansez oriunde aș fi, dapăi într-un pub populat. Și să nu uit, respectul meu pentru cei care dansează dans irlandez a crescut enorm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
hei hei m-am făcut super rea yolo