pagini

miercuri, 22 iunie 2011

- Draco, fă-o sau dă-te la o parte și lasă-ne pe unul dintre... strigă femeia, dar chiar în clipa aceea ușa care ducea la metereze se deschise din nou la perete și Plesneală apăru în prag, ținând strâns bagheta, învăluindu-i pe toți dintr-o privire: pe Dumbledore, prăbușit lângă perete, pe cei patru Devoratori ai Morții, pe omul-lup mânios și chiar și pe Reacredință.
- Avem o problemă, Plesneală, spuse Ghebosul Amycus, care avea și el privirea și bagheta îndreptate asupra lui Dumbledore, se pare că băiatul nu poate...
Dar îi mai rostise și altcineva numele lui Plesneală, abia auzit.
- Severus...
La auzul acestor cuvinte Harry se sperie mai tare decât o făcuse în acea seară. Pentru prima dată, Dumbledore vorbea pe un ton rugător.
Plesneală nu zise nimic, ci înaintă și-l dădu pe Reacredință din calea sa. Cei trei Devoratori ai Morții se dădură înapoi în tăcere. Până și omul-lup părea intimidat.
Plesneală îl cercetă pentru o clipă pe Dumbledore, iar pe trăsăturile lui se citiră repulsia și ura.
- Severus...te rog...
Plesneală ridică bagheta și o îndreptă direct spre Dumbledore.
- Abracadabra!
Din vârful baghetei lui Plesneală țâșni un jet de lumină verde, care-l lovi în piept pe Dumbledore. Harry țipă îngrozit în tăcere, amuțit și imobilizat. Fu obligat să îl urmărească pe Dumbledore fiind aruncat cât colo. Pentru o fracțiune de secundă, acesta păru să rămână suspendat în aer sub craniul strălucitor și apoi căzu pe spate, ca o păpușă mare de cârpă, dincolo de metereze, dispărând din câmpul lor vizual.

Ăsta e. Momentul care nu vroiam să se întâmple vreodată. Dumbledore e ucis. Ucis de Plesneală.