pagini

luni, 1 ianuarie 2018

Scrisoare deschisă către persoanele care nu mai au loc în prezent

Îmi vine greu să cred că nu am mai scris aici de un an, dar totuși nici nu mă surprinde. E exact ca de fiecare dată când se întâmplă ceva care mă face să îmi apreciez existența ca fiind mai patetică decât în urmă cu câteva minute: surprinsă, dar mă așteptam la ceva asemănător. Totuși nu aste e ideea principală a ceea ce vreau să scriu. Vreau să vorbesc despre lucrurile pozitive pe care le-am observat în timp ce citeam postările vechi. În mod surprinzător, există.