Prăjituri și alune.

1: Ce doamne iartă-mă căutăm noi aici? Ăștia mănâncă fizică pe pâine iar noi...

2: Iar noi abia știm să citim calculele pe care le-a scris Mădă.

Asta făceam eu cu Silviu la lecția deschisă, după ce grupa noastră a terminat de prezentat experimentul nostru. Eu am scăpat ușor, pentru că pe Alex l-a pus să prezinte partea întâi, după aceea a scos-o pe Mădă la tablă să arate cum am calculat forța de frecare, apoi pe Silviu l-a pus să prezinte a doua parte a experimentului. Eu am rămas la urmă. La urmă a rămas și faza cu constanta elastică.

Având frică în mine că mă scoate la tablă să scriu eu calculele (neștiind ce doamne ferește înseamnă toate hieroglifele alea de pe foaia de răspuns scrise de Mădă) logic că m-a apucat ruga la toți sfinții care îmi treceau prin cap. Dar, am scăpat, pentru că m-a rugat să enumăr și să descriu eventualele erori care s-ar fi putut întâmpla. Când a trecut la cealaltă grupă, eu și cu Silviu rădeam de Bogdan când aveam ocazia, și eventual, mai ziceam care profesori ne sperie și de ce.

Totul se termină, dar profii discută tare, mai și urlau din când în când, în timp ce eu și Silviu stăteam liniștiți.

1: Ia zi, cine e mai șmecher decât mine acum?

2: Acum? Când te joci pe telefonul lui Mădă și râzi de profi că urlă?

1: Da.

2: Nimeni. Tu ești boss.

Dăm să ne ridicăm, dar profa de fizică ne roagă să o ajutăm să pună apa, prăjiturile și cornulețele, alături de pahare și șervetele pe masă. Așezam noi toate astea, când colo, dăm să plecăm, dar suntem invitați de profă și de profi să mai stăm. Nu cumva să uit să menționez că mai înainte, Silviu se făcuse de râs.

Dar partea importantă e că ne-au felicitat toți și că iau un 10 la fizică!

2: Și când credeam că la cât de somn îmi era azi dimineață, plus că mai sunat și tu când abia îmi puneam tricoul pe mine, am zis că ajung acasă și plonjez în pat. După ce am stat două ore cu ăștia și cu întrebările lor, sunt fresh, nici n-ai idee.