Olimpiadă

Ieri am avut olimpiada la engleză, faza locală. Că tot nu am ce face până la trei jumate când trebuie să plec la R, am decis să scriu despre asta.

2012

Cu cât 2012 se apropie, cu atât sfârșitul nostru se apropie (da, mă refer la apocalipsă). Anul ăsta a fost nașpa de tot, în mare parte. Cu excepția faptului că am fost în UK și Irlanda, mare chestie nu s-a întâmplat. Chiar mă bucur că vine anul nou. 2011 a fost tâmpit.

Rezoluții:

Înainte să mor vreau:

Ziua 18

16.VIII.2011

11:23 pm

Intru în depresie post părăsire a Marii Britanii și Irlandei.

Mâine ajungem în România. Nu mă încântă deloc gândul. Vreau înapoi în Irlanda. Vreau să mai fiu nevoită să folosesc adaptorul ăla. Vreau Sky și BBC. Vreau să vorbesc engleza continuu. Vreau oi, capre, căprioare și iepuri pe câmp. Chiar și vacile sună bine. Vreau să conducem pe partea stângă, which is the right way to drive. Vreau să pot să merg cu bicicleta pe stradă.

Vreau înapoi.

Ziua 17

15.VIII.2011

11:42 pm

Excursia asta e fucked up! Am parcurs azi peste 800 km, n-am văzut mai nimic din Strasbourg, iar la cazare, a trebuit să stăm vreo 20 de minute în ploaie până ce ni s-a deschis ușa. Dar asta nu e nimic!

Noi și familia Poiată am cedat camerele noastre pentru ghidă și șoferi și trebuie să stăm în casa nu știu cui.

Chestia e că e nașpa de tot aici, am senzația că o să se întâmple ceva în seara asta și nici nu prea cred că o să dorm. N-am putut să mănânc nimic.

Vreau și sper că nu o să se întâmple ceva de genul și în Debrecen. Asta e tortură pură!

(nu scriu asta aici)

Te anunț că mi-am luat o rochie. O rochie.

(nici asta nu scriu aici)

Mă duc să-mi fac curat în bagaj.

P.S. O să mă apuc de de practicat voodoo și vrăjitorii pentru oricine a făcut cazarea asta și programul.

Ziua 16

14.VIII.2011

00:10 am

Capela Rosslyn e foarte tare. Dar partea cea mai tare din ea e la subsol, unde e o cameră mare, iar în stânga ei o cameră mai mică, unde ceva m-a atins pe mână. Și simțeam că ceva mă urmărește. Și sunt foarte serioasă.

Am văzut Liverpool, bitch! Rectific, am văzut muzeul Beatles.

Acum vreau să o împușc pe ghidă.

(mai bine nu scriu paragraful ăsta, pentru siguranță proprie)

P.S. Nu am trecut pe lângă Anfield, dar am trecut pe lângă Melwood. Și spre fericirea mea, jucătorii primei echipe erau acolo.

Ziua 13

11.VIII.2011

08:09 am

Vreau să-ți spun despre ghizii locali de până acum.

În Dublin l-am avut pe Șerban, un român din Săpânța. Are 31 de ani, e puțin mai înalt decât mine, necăsătorit și single până în ultima celulă. E în Dublin de 8 ani și da, poate vorbi cu accent irlandez și da, se bâlbâie cu româna și vorbește cu accent. Ăla da ghid. Păcat că doamna Zvetlana nu a învățat nimic de la el. E al naibii de amuzant și mi-a spus niște chestii despre diferența dintre accentul britanic și cel irlandez. În ziua aia, Șerban ne-a lăsat să mâncam în parc, iar eu am hrănit rațe, porumbei și pescăruși. Dar după ce am aflat că e singur, toate domnițele erau în jurul lui. Eu sunt o cavaleriță, cum mi-a zis el.

Al doilea l-am avut în Belfast. Faceți cunoștință cu Rolly, prescurtare de la Roland. A fost coleg de curs cu Șerban. Am vorbit cu el foarte mult și am ajuns la concluzia că are o viață foarte tare. A vrut să fie doctor, dar a făcut chimie în facultate pe care a urât-o, apoi s-a dus în Londra și a fost jurnalist pentru câțiva ani, după care s-a întors în Belfast și a fost polițist pentru 26 de ani după care s-a pensionat în 2004. Șotia lui l-a întrebat dacă mai are de gând să iasă din casă și i-a sugerat să-și ia o slujbă, numai că el nu vroia o slujbă cu un șef, iar pentru că era pasionat de arhitectură, de geologie, de geografie, etc., i-a sugerat să facă cursuri de ghid, unde l-a cunoscut pe Șerban, iar acum e ghid de trei ani. Are doi copii, o fată de 26 de ani și un băiat de 35 de ani; are o nepoată de 5 luni. În septembrie o să meargă într-o croazieră pe Mediteraneană. Are o cățelușă.

Acum trebuie să menționez, sunt eu olimpică la engleză și vorbesc cu Eileen liniștită, dar să-mi fie cu pardon, abia dacă înțeleg o iotă din accentul irlandez. Cu Rolly am avut noroc, pentru că el nu avea un accent atât de puternic.

În fine, azi mă pregătesc de un nou ghid local, de data asta care are accent scoțian.

This is gonna be fun.

P.S. Mai ții minte când am zis că în Anglia e mișto și zici că sunt Alice în Țara Minunilor? Phoa, Irlanda a întrecut Anglia de inșpe mii de ori.

Ziua 8

Dragă jurnalule,

Azi a fost o zi atât de tare. Ne-am trezit în Liverpool (unde totul e bine și frumos). Eu eram super extra fucking pissed off pentru că în urmă cu o zi o auzisem pe ghidă spunând că nu avem timp de Liverpool și îmi venea să o împușc și pe ea, și pe cel care a făcut programul. Și așa vroiam să o împușc pe nu știu ce doctoriță care a fost căscată și și-a lăsat poșeta nu știu unde și i-a furat-o, iar din cauza ei nu am mai vizitat Bristol.

În fine, trebuie să-l citez pe tata când spun că e mișto în Anglia și că mă simt ca Alice în Țara Minunilor.

Ne-am urcat în autocar și ne-am îndreptat spre feribot, cu care am navigat pe cum s-a mai fi chemat marea dintre Irlanda și Marea Britanie. Pe drum am fost la The Shop și mi-am parfumat mâna; am ajuns să am o parte bună și o parte rea; partea bună avea Marc Jacobs cu Lola, Dior cu Miss Dior Cherie și încă unul al cărui nume l-am uitat; partea rea conținea majoritatea parfumurilor Chanel, inclusiv Coco și No.5, amândouă dezamăgindu-mă cu mirosul lor.

Marea se cheamă Marea Irlandei.

Apoi mi-am luat ciocolată caldă cu care mi-am fript limba, după care m-am dus pe rând pe ambele punți. Pe puntea din față am dat de un copil de vreo 5 ani care semăna leit cu Jack Wilshere, și trebuie să recunosc că m-am uitat la el continuu ca un pedofil, dar era mult prea drăguț.

După ce am ajuns în Dublin, am mers să explorăm, dar ne-a prins ploaia și am lăsat-o baltă. O luăm de la capăt mâine, împreună cu ghidul local.

Iar acum seara am fost într-un pub irlandez numit Arlington. Ne-am comandat de mâncare iar eu am mâncat șuncă irlandeză Hock și țerină (orice ar fi aia) de pătrunjel, piept de pui suprem și cartofi noi copți, iar ca desert cremă dublă de ciocolată și baileys servită cu frișcă proaspătă.

Aperitivul l-am mâncat din două guri, pentru că mi-au pus o lingură de șuncă irlandeză Hock care era de fapt un fel de cremă, apoi aveam o felie mică de pâine semi-prajită, cu trei boabe de mazăre, o linguriță de țerină de pătrunjel și o grămadă de frunze de ce mai erau alea de parcă eram iepuri.

La felul principal mi-au trântit ăia doi piepți de pui uriași și cartofi copți de-mi ieșeau pe gât.

Dar desertul a fost cel mai bun: o felie mică-medie de nu știu ce prăjitură delicioasă.

Am avut muzică, după care am avut dans irlandez. Trupa a fost foarte bună, iar la sfârșit ne-a făcut și dedicație, deși ne-a asociat cu Bucureștiul.

Dar partea cu dansul irlandez a fost cireașa de pe tort. Cam pe la mijloc au zis că au nevoie de cineva din audiență așa că au ales trei tipe din față, dar au zis că mai au nevoie de cineva și țuști, ridic mâna și urc pe scenă. Ceea ce m-a șocat e că eu nu dansez oriunde aș fi, dapăi într-un pub populat. Și să nu uit, respectul meu pentru cei care dansează dans irlandez a crescut enorm.

Ziua 7

5.VIII.2011

11:44 pm

Liverpool, bitch!

Ziua 6

4.VIII.2011

06:12 pm

Ieri a foat ziua mea. A fost okay. Nu am fost la Madame Tussauds, așa că a fost nașpa. În schimb, am fost la London Eye, pe care acum îl urăsc, pentru c el a fost favorizat în locul muzeului.

(Dar filmul 4D a fost al naibii de tare.)

Ursc 2/ din grup și încep s urăsc excursia. Majoritatea nu înțeleg noțiunea de excursie și o confundă cu plimbarea de după amiază. După ce li se atrage atenția că din cauza plimbării lor nu vedem aproape nimic, comentează și nu se mai opresc. Asta e o excursie grea de trei săptămâni; se odihnesc în autocar. Dacă vroiau relaxare, am auzit că Băile Herculane oferă condiții minunate.

Și ieri i-am servit cu ciocolată pe toți, deși majoritatea nu meritau.