Îmi vine greu să cred că nu am mai scris aici de un an, dar
totuși nici nu mă surprinde. E exact ca de fiecare dată când se întâmplă ceva
care mă face să îmi apreciez existența ca fiind mai patetică decât în urmă cu
câteva minute: surprinsă, dar mă așteptam la ceva asemănător. Totuși nu aste e
ideea principală a ceea ce vreau să scriu. Vreau să vorbesc despre lucrurile
pozitive pe care le-am observat în timp ce citeam postările vechi. În mod
surprinzător, există.